Bine si nu prea.

Ma tot gandesc de ceva timp la toate prostiile pe care le'am facut de cand mamica mi'a dat drumu singura pe usa si realizez pe zi ce trece mai mult din cate greseli a trebuit sa invat cate ceva nou. Mami spune mereu "mai bine sa inveti din greselile altora decat din ale tale. " . Aiurea. Cel mai bine inveti cand faci o idiotenie, si te dai cu capul ( de preferat,sa vorbim la figurat.) de niste probleme,pe care iti e atat de rusine sa le povestesti altora, incat esti nevoit sa le rezolvi singur. Si cu toate astea e frustrant sa vezi cand la randul tau, dai niste sfaturi, si nu iti sunt ascultate. Cand spui " bai, am trecut prin situatia asta, sa nu faci asa, ca e naspa. " si persoana in cauza face exact opusul a ceea ce ii zici tu. Acum, chiar il inteleg pe prietenul meu care imi spunea tot timpul spre exemplu " nu linge ciocolata de pe biscuiti" , desi stia ca fix asta voi face.(Imi cer iertare) Si cu toate astea, pot spune ca sunt mandra de mine intr'o oarecare masura, pentru ca am reusit sa intrept lucrurile, si ca n'am fost chiar atat de inapta sa cred ca se vor rezolva de la sine. Sunt mandra de mine pentru ca am invatat sa'mi controlez in mare parte gesturile, si sa nu ma plang. Probabil m'as fi urat daca as fi fost una dintre acele persoane frustrate, care crede ca totul se invarte in jurul ei, ca viata "sucks" ( ca tot era 'la moda' printre copiii de 12-13 ani ) . Nu frate. Eu personal poate am o problema. Dar nu inteleg vaicareala asta, [si da, poate prima reactie cand ti se intampla ceva, e sa te revolti, dar apoi cand stai sa te gandesti, daca obisnuiesti sa gandesti, iti dai seama ca nu e chiar ok, si te opresti. apoi, pe masura ce trece timpul, inveti sa te controlezi ] ca lumea se termina daca n'am x lucru,daca Gheorghe de peste strada nu ma iubeste si se uita la sanii Danielei ( care sunt categoric mult mai mari decat ai mei, prin urmare inca un motiv de'a o arunca in fantana pe saraca fata, in clipa cand o vad singura pe strada ). Acum cateva zile, cineva mi'a spus un lucru care probabil n'ar fi trebuit sa ma enerveze, insa a facut'o ,groaznic . " stii. sunt foarte suparat. gaseste'mi o prietena. sunt forever alone, viata mea nu mai are niciun rost. " Ok, Cupidon is here.got it. Ai 16 ani, si daca nu ai o prietena, e motiv de ingrijorare. Fratilor. Toate la timpul lor. Sunt si persoane la 40 de ani care sunt singure si nu plang in coltul baii zi de zi .Persoane care poate n'au un job,si traiesc de pe o zi pe alta, persoane care din putinul lor dau si altora.Ei ce'ar mai putea spune ,atunci, daca viata ta e naspa. ? Ar trebui sa se arunce de pe blocul fostei iubiri, si sa'si lase in urma pisicile,sa moara de foame ?Nu. Acei oameni lupta, sa schimbe ceva. Eu spre exemplu pe deviza asta merg. Cand nu'ti convine un lucru, incerci sa'l schimbi. Acum, folosind o replica pe care mi'a adresat'o cineva de curand.. " nimeni nu e de neinlocuit " , sau nimic.  Si totusi, n'as putea niciodata sa'mi inlocuiesc parintii, sau prietenii ,persoanele care m'au facut sa ma perfectionez dupa fiecare greseala. ( si cu asta m'am abatut de la subiect. ) Nu pot spune ca am regrete fata de vreun lucru pe care l'am facut, pentru ca fiecare m'a invatat cate ceva, desi la momentul respectiv poate am trecut prin niste situatii prin care nu voiam sa trec.
Si da, repet. Sunt mandra de mine ca pot face atatea lucruri si sa fiu buna la toate. Nimeni nu se naste invatat,insa. Ci trebuie sa ai initiativa. Am mai auzit persoane care spun  "as vrea sa fiu asa,dar nu pot " . Nu exista "nu pot", dragilor. Exista doar "nu vreau " .  Atunci cand iti propui ceva, trebuie sa poti sa iti duci pana la capat dorinta.
Si inchei, spunand ca ma duc sa mananc un iaurt delicios de visine, in timp ce prietenii mei ciudati vor citi aberatiile scrise mai sus. Pupici pe portofel.